primavara isi intra in drepturi ,caldura din ultimile zile isi spune cuvantul,numai eu nu-mi intru in drepturi...cateodata am senzatia ca nu se mai termina calvarul piciorului meu ....ca o sa depind de altii si asta ma inebuneste, pentru ca sunt un om activ ....imi vine sa fac un pact cu timpul ..sa fiu cea care eram inainte de accident si acolo sa opresc timpul, sa sar peste aceasta intamplare nefericita....poate de aceea nu mai scriu , pentru ca simt ca ma risipesc,stau in fata monitorului sau a hartiei si nici un gand nu este vrednic sa se aseze ,asa ca de cele mai multe ori renunt...nu ca nu as avea ce sa spun ,dar mintea refuza sa transforme gandurile mele ..
incerc sa fiu optimista ... pentru ca sunt o supravietuitoare,imi regenerez fiecare celula a mintii si inimii,accept ce mi se intampla si merg mai departe, cu cadru sau fara ,in definitiv nu am de ales, pentru ca viata nu se opreste ca am eu o problema ...stiu ca toate lucrurile au tendinta de a se rezolva cand ma voi astepta mai putin..deci incerc sa fiu optimista si sa astept!