episodul 2

Dupa cum stiti, am fost in febra bacului ,am ars in acest an mai rau decat o fumigena...din vina cui?

a mea ca parinte ,a scolii de azi ,a sistemului?...toate la un loc au format un bulgare foarte sensibil ...ce pot sa spun acum  ,mai ales ca scriu aici dupa ce stiu rezultatul...as putea sa fac un rezumat ,dar m-am cam saturat de cate rezumate am citit in ultima vreme.. nu pot sa scriu decat o simpla concluzie : nu se face scoala ,sunt profesori care vin si stau la ore uitandu -se la ceas ,nepasandu-le de ceea ce se intampla in clasa ,parinti care habar nu au cum arata manualele copiilor lor,sistem social care toaca milioane de euro pe proiecte ,fara sa faca nimic in folosul copilului ...spun in mintea mea ca"pestele de la cap se impute" si de aici pleaca totul ....fiecare avem o vina ....vestea ca" am luat bacul ",m -a facut sa rasuflu usurata si sa ma gandesc ca ar trebui sa am mai multa incredere in copilul meu ,stiu ca nu s-a omorat invatand ,dar s-a bazat foarte mult pe memoria lui foarte buna ...pentru asta il voi declara :"OMUL ZILEI",din dimineata de 3 iulie 2011,zi in care ne serbam nunta de argint ...frumos cadou... nu?..
Un mic citat pentru Andrei:“Ceea ce pierdem pierdem pentru totdeauna.”

Mai departe vom vedea ....:))))

episodul 1

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. "(Paler)

Ma scuzati doamna vi s-a deschis sufletul,verificati va rog daca va lipseste ceva ,in tramvai se fura ...se fura zambete,amintiri ,lacrimi pretioase,ce nu se fura in ziua de azi......

Ma scuzati ,dar vi se vede dantela cuvantului,puteti sa o ridicati sugrumand cu cureaua tacerii ,inima .....

Ma scuzati oameni buni,calatoresc si eu printre voi,ma simt fericita cand privesc fetele voastre ,imi dau seama ca nu sunt singura cu remuscari ,ca nu sunt singura care isi accepta starile...

Vatman !opreste...vreau sa cobor!   Si am coborat ..unde? nu stiu ,dar din ziua aceea parca o forta  a schimbat ceva in viata noastra ...nici  nu mai stiu exact cum s- a petrecut ,parca cu viteza luminii...ceva a fost.  In primul rand am reusit sa vindem acest apartament, fortati de motive obiective.Oricum aceasta casa era in vizorul nostru ...nu stiu daca  inteleg unii,dar simteam ceva malefic de cate ori veneam acasa...poate si din cauza stresului de zi cu zi ,stiti cum e cand lucrurile incep sa se incurce intre ele ,nimic nu merge ....au fost zile intregi cand  imi oboseam sufletul,mintea sa gasesc raspunsuri ...nici somn nu mai aveam...pentru ca nu era liniste .Acum vreau casa care sa semene cu adancul sufletului meu ,vreau patul cu lenjerie care sa miroasa a sapun de casa ,unde o sa dorm impacata cu mine,casa unde o sa ma opresc si o sa- mi placa ce vad...casa unde deschid usa cu drag....Cred ca nu vreau prea mult ..dar nici prea putin ...oriunde te-ai afla CASA,
asteapta -ne !
VOI REVENI ...

Revenire--serial

Pentru ca in ultima perioada s-au intamplat foarte multe lucruri, voi reveni pe blog ,promitand ca voi continua sa scriu  pe filele ramase ale vechiului meu caiet ,asa cum am facut  in decursul anilor care au trecut...Nu am scris de atata  verme ....am avut o perioada destul de agitata si nu s-a terminat ,de aceea incerc sa pun cuvant langa cuvant poate iese de -o mamaliga ...dar nu azi ,poate maine  ...mai vad eu..:))))))..mai sunt lucruri de incheiat altele de inceput si trebuie sa ma adun ....

1iulie

Ca tine nu-s pe lumea asta doua./ In viata ta cu licariri de stea,/ Nadejdea mea-i iar teafara si noua/ Si se repeta tineretea mea. - Serghei Esenin

iubi !