Atunci nu intelegeam ce este viata.....

,,Bucuraţi-vă seara când în casă este gălăgie, şi nu vă puteţi odihni de râsetele pruncilor voştri, băgaţi devreme în pat.
Nu-i mai apostofraţi că nu adorm liniştiţi. 
Şi nici atât de repede ca voi. Într-o zi, liniştea o să vă pară înspăimântătoare!
Bucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi veţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!
Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. 
Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.
Bucuraţi-vă când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau, uneori, chiar şi pe cearceaful din dormitor. Într-o zi, la uşa voastră nu vor mai fi nici măcar pantofii.
Bucuraţi-vă când fiii şi fiicele stau cu lumina aprinsă până noaptea târziu, chirciţi la birou să scrie referate. Nu-i mai certaţi că e ” lumina scumpă! ” Într-o zi o să vă speriaţi că-i prea devreme întuneric.
Bucuraţi-vă când în casă este debandadă şi hainele sunt aruncate în toate ungherele! Într-o zi veţi deschide şifonierul şi veţi găsi păianjeni.
Bucuraţi-vă când sunteţi bombardaţi de întrebări la care nici nu ştiţi şi nici nu aveţi chef să oferiţi răspunsul. Într-o zi n-o să mai fiţi întrebaţi de nimeni nici măcar când v-aţi născut.
Bucuraţi-vă când pruncii vă scotocesc prin genţi şi vă împrăştie mărunţişurile prin casă. Într-o zi, când veţi deschide uşa casei venind încărcaţi de la piaţă, veţi fi întâmpinaţi de … nimeni!
Bucuraţi-vă acum … Într-o zi aţi da tot ce aveţi mai scump, numai să trăiţi macar o clipă ”stresul de altădată”, când pruncii vă umpleau casa … şi urechile de zgomot!
Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi.
Fără prunci n-am înţelege dragostea de Tată a lui Dumnezeu.
Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă peste tot copiii.,,

Tandreturi de Aron

Saptamana trecuta si ceva din saptamana asta am avut parte de timp petrecut cu  Aron. Respir copilarie, inocenta, bucurie, simplitate, puritate....nici nu stiu unde incap  atat de multe sentimente.......

Opt.Opt luni adica

Cioc cioc , tot eu sunt...se pare ca de la o vreme intru doar sa sterg praful si sa marchez momentele importante din viata mea ...da, azi sunt 8 luni de cand micul Aron ne insoteste la drum...

Timpul fuge si imi este dor de bebelusul din el...dar in acelasi timp ma minunez cat de frumos creste.

Aron mananca bine si tot ce-i dam este un copil care se trezeste cu zambetul pe buze, care adoarme   singur in patutul lui, cere atentie ca orice copil, dar il putem lasa si singur urmarindu-l doar din umbra ...si ma gandesc cat de norocoasa este Ioana .

A inceput sa-si ridice funduletul, schitand mersul de-a buselea, dar nu prea ii iese, dar tarandu-se ajunge acolo unde isi propune si uneori unde nu gandim ca ar putea sa fie. Este ager, activ, dornic de cunoatere.

Interactioneaza foarte bine cu oricine..nu e suspicios daca este strain de familie ...un copil foarte sociabil, care nu este crescut intr-un glob de sticla.

De ceva vreme ne petrecem cam 2 zile pe saptamana impreuna, doar noi...

Ne jucam, mancam, ne plimbam ...este fascinat de bobita si buburuza si ii place sa-i citesti.

Balbaiala lui in vorbire s-a transformat in silabe scurte...ta ta a pa pa  ga ga ....vorbeste pe limba lui ,,vorbe,, numai de el stiute...te cearta daca ii iei ceva din manuta..si asa continua pana ii distragem atentia..

Este fascint de telefon, cum il vede jap pe el ...

Are peste 10 kg si poarta hainute de 9- 12 luni..

Acum opt luni nu credeam ca viata mea o sa se schimbe atat de mult sau poate stiam, dar nu realizam.

Bebelusul nostru are opt luni, cand or fi trecut...ca parca ieri il asteptam acasa....