9 kg de bebelus adorabil.
Un om mic cu niste ochi superbi si gene intoarse, cu picioruse delicioase cu carnita fina, cu freza a la Johnny Bravo.
Incepe sa stie ce vrea: jucarii in gura, o poveste cu Bobita si Buburuza.
A inceput acrobatia cu piciorusele, le scapa din manauta lui mica dar persevereaza, nu se lasa oricum. Poate dormi cinci minute, dupa care sa fie fresh.
Plange cu lacrimi si rade in hohote.
Descopera lumea, isi studiaza cu atentie mainile pe care le indeasa pe gat de parca nu a mancat de ceva vreme.
Se miorlaie frumos cand ii este foame, dar stie ca are doi sani... all inclusive.
Prinde jucariile, uneori se enerveaza si tipa pana se inroseste de nervi, de suspine.
Nu mai este ca la 2- 3 luni, acum se vrea distrat, complimentat, bagat in seama.
Vad un sufletel care are emotii inainte de cuvinte...
Se bucura fara sa stie ce-i aia bucurie sau se supara fara sa stie ce-i aia suparare.
Miroase frumos... a Dumnezeu.
A venit sa ne invete ca viata este frumoasa cu grijile ei de zi cu zi.
Mókus,
Te iubeste buni
