Fara tine

Era ziua ta, tata.....aveam atatea planuri cu aceasta zi .....dar ai ales sa petreci in alta parte....mi-e dor ....

Cat de mult ....

Atunci cand greutatile ma loveau, plansul ma  calma, lacrimile imi eliberau sufletul ...acum stau si ma intreb daca  mai am ceva in suflet. Ma culpabilizez ca nu mi-am iubit tatal .....sau poate am plans prea mult de cand am aflat de boala lui si mai ales de cand a cazut la pat.... As dori sa ma eliberez ....sa se vindece rana si sa-mi amintesc de tata cu zambetul pe buze . Sunt oare ok ? Stiam ca lacrimile sunt limbajul mut al durerii...adica nu ma doare ? Ma doare  al naibii de tare ...poate intr-o zi o sa plang , pesemne sunt asa de grele si fierbinti, incat ochii mei nu le mai pot plange, zac in inima , arzand-o.

Kundera-' o gluma poate distruge o viata''

Pentru ca in lunile ce au trecut din acest an, nu am citit deloc ...azi am inceput Gluma de Milan Kundera.

 ,,Cineva se joaca cu vietile noastre – pare sa spuna Milan Kundera in primul sau roman –, cineva leaga si dezleaga intamplarile in care suntem atrasi cu sau fara voie, impingandu-ne in fundaturi sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu stim ce sa facem. Cineva isi rade de noi, propunandu-ne idealuri care se transforma irevocabil in propriul lor simulacru, fara a inceta totusi sa ne urmareasca si sa ne otraveasca existenta. Cineva se uita la noi necrutator, inregistrand fiecare miscare a noastra cu o privire de gheata ce nu lasa nici o speranta. Si tocmai acest chip, redat de aceasta privire, e cel pe care, mai presus de toate, ni-l ofera Gluma – chipul de ieri, de azi si dintotdeauna, in care suntem somati sa ne recunoastem.,,   -Jean Grossu
Doar atat ...restul atunci cand o termin.

"Oriunde este mama mea, acolo este casa mea,,

"Cine ma iubeste si ma va iubi intotdeauna, cu o dragoste pe care nicio situatie, suparare sau greseala a mea nu o poate clinti? Aceea esti tu, maicuta mea!" 

Acum doua saptamani mi-am ingropat tatal. A murit intr-o duminica seara, avea cancer la plamani, ficat, oase..in ultima saptamana de viata a fost din ce in ce mai rau. Stare lui se agrava cu o repeziciune care m-a socat. 

A inceput prin a nu mai merge decat ,,tarsiit,, nu mai manca aproape deloc, nu mai putea respira ,obosea foarte repede. Noaptea nu mai putea dormi, deoarece nu mai putea respira culcat. Statea in sezut ore intregi, se chinuia sa se ridice, iar cand reuseam sa-l ridicam statea cate o jumatate de ora in picioare privind pierdut pe geam. Concentratorul de oxigen nu-l mai ajuta deloc. Ii sarutam fata si plangeam pe umarul lui intrebandu-l: cine sunt eu tata?, iar el cu greu mi-a articulat: ,,tu esti tu.".. ....vocabularul lui a devenit plin de neintelesuri, din ochi ii curgeau lacrimi....A banuit ca are cancer, nu stiu cat de convins era, pentru ca noi nu i-am spus niciodata, l-am mintit pana in ultima clipa ca o sa fie bine ... ne dadea semne ca sa intelegem ca stie....spunand ca intr-un monolog :,,pana aci ti-a fost Basamac" ,,mi-am cumparat garsoniera" ,, pupa-ma cat mai ai timp"...in timp ce A ii facea o poza i-a spus: ,,vezi sa nu fie ultima,,.

Au fost cele mai grele zile din viata noastra, pentru ca ne-am vazut atat de neputinciosi in fata mortii .

Ultima zi a fost groaznica ...stateam pe fotoliu si numaram cat de lunga este pauza dintre respiratii, nu mai deschidea ochii, reactiona doar la vocile noastre intr-un fel de ,,zbatere,, ....nu a mai durat mult si si-a dat ultima suflare sub privirile noastre. Nu cred ca o sa pot explica transformarea chipului lui chinuit de boala ...dintr-o data chipul lui a devenit atat de linistit si frumos ...nu stiu daca a murit impacat ...pentru ca stiu cat de mult a suferit ca nu ne stia linistiti din toate punctede vedere ...cert este ca nu o sa-mi iert niciodata neputinata mea ...ca nu i-am oferit o batranete linistita. A fost cel mai minunat tata, am stat cat am putut cu el si parca tot nu a fost destul. Regret...sigur se putea si mai mult insa..probabil asa se intampla mereu...ajungem sa regretam prea tarziu. Sper din tot sufletul ca tata sa fi murit impacat si mantuit.

Tata, odihneste-te in pace.....

DOR

,,Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.,,


Un gand pios celor rapusi de cancer....