episodul 1

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. "(Paler)

Ma scuzati doamna vi s-a deschis sufletul,verificati va rog daca va lipseste ceva ,in tramvai se fura ...se fura zambete,amintiri ,lacrimi pretioase,ce nu se fura in ziua de azi......

Ma scuzati ,dar vi se vede dantela cuvantului,puteti sa o ridicati sugrumand cu cureaua tacerii ,inima .....

Ma scuzati oameni buni,calatoresc si eu printre voi,ma simt fericita cand privesc fetele voastre ,imi dau seama ca nu sunt singura cu remuscari ,ca nu sunt singura care isi accepta starile...

Vatman !opreste...vreau sa cobor!   Si am coborat ..unde? nu stiu ,dar din ziua aceea parca o forta  a schimbat ceva in viata noastra ...nici  nu mai stiu exact cum s- a petrecut ,parca cu viteza luminii...ceva a fost.  In primul rand am reusit sa vindem acest apartament, fortati de motive obiective.Oricum aceasta casa era in vizorul nostru ...nu stiu daca  inteleg unii,dar simteam ceva malefic de cate ori veneam acasa...poate si din cauza stresului de zi cu zi ,stiti cum e cand lucrurile incep sa se incurce intre ele ,nimic nu merge ....au fost zile intregi cand  imi oboseam sufletul,mintea sa gasesc raspunsuri ...nici somn nu mai aveam...pentru ca nu era liniste .Acum vreau casa care sa semene cu adancul sufletului meu ,vreau patul cu lenjerie care sa miroasa a sapun de casa ,unde o sa dorm impacata cu mine,casa unde o sa ma opresc si o sa- mi placa ce vad...casa unde deschid usa cu drag....Cred ca nu vreau prea mult ..dar nici prea putin ...oriunde te-ai afla CASA,
asteapta -ne !
VOI REVENI ...