spre deosebire de anii trecuti ,anul acesta sunt mult mai detasata de lucrurile firesti ce-ar trebui sa ma cuprinda ..si asta nu pentru ca nu sunt in casa mea ,ci pentru ca nu sunt apta sa ma misc si sa ma agit ...neputinta mea care nu ma paraseste, ma determina sa fiu ,,calma,, si sa spun asta e...
am crezut ca a fost un timp pasager ,ca o sa- mi revin foarte repede,dar de la o vreme cred ca tine de destin... viata e plina de ironii si in ceea ce ma priveste cred ca da pe dinafara..cineva parca trage sforile cu un simt al umorului care derapeaza in cinism .... merg ca un pinguin , pasii sunt mici ,urcatul scarilor ma doboara ,cand ajung la destinatie respir adanc si ,,numar pana la cinci,, si uite asa imi car trupul ..pe langa toate acestea ma terorizeaza si absenta oamenilor..aici ,zici ca s-au terminat oamenii ..si in astfel de clipe, ratacita de civilizatie,inundata de dorul de-a vedea lumea ca un furnicar, astept ca un epileptic sa treaca criza ....
multi ani in urma mi-am dorit aceasta experienta de izolare ...doream sa stau departe de aberatii,sa stau sa acult simfoniile greieresti,incalzita de soare ,sa stau in iarba,in ploaie ...le-am avut din plin in ultima perioada,dar nu poti trai izolat ...mai vrei si altceva ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu