Au trecut trei saptamani de cand s-a produs tragedia de la Colectiv ....ma straduiesc de trei saptamani sa las cateva randuri. Numai la astfel de tragendii, ne dam seama cat suntem de marunti si realizam ce inseamna viata. Lumea parintilor s-a prabusit, vise naruite .... toate acestea ma fac sa spun ca trebuie sa te bucuri de fiecare zi daruita, sa ne simtim binecuvantati ca suntem sanatosi, sa nu mai amanam nimic din ce ne dorim sa realizam, sa spunem celor dragi cuvinte nerostite.....azi, acum, nu maine...sa iubesti fiecare ora din viata ta ...
Acum scriu din perspectiva unui parinte pentru ca le simt durerea si frica, le simt neputinta lor in fata mortii, un sentiment cumplit te cuprinde.... sa nu poti face nimic pentru copilul tau, ai respira tu in locul lui, i-ai pune inima ta in pieptul lor, te-ai decoji de toata pielea ca ei sa nu mai simta durerea ...dar nu poti ...si stai cu sufletul gol si pustiit. .....nu au putut decat sa se roage. Azi cand scriu sunt 60 de parinti mai putin, copiilor le-au crescut aripi si si-au cautat drumul catre lumina, dupa ce au trecut prin focul iadului.
Nu stiu daca vinovatii vor plati si chiar daca vor raspunde, e mult prea mica pedeapsa.....
,,Înainte de consultări cu strada, poate ar fi nevoie să consulți sufletul unei mame care nu va mai fi niciodată "mami" și al unui tată căruia nu-i va mai spune nimeni "tati".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu