La multi ani Ioana!”cred ca e mai simplu si mai usor sa mori decat sa mai doara asa”...am spus undeva, candva in clipe in care nu credeam ca scap...si oricum in acele clipe nu ezitam sa mor....nu ti-am spus pana acum ce am gandit cand asteptam sa te aduc pe lume........Ce mi-a fost dat sa vad ochilor e putin de imaginat si nu stiu daca imi gasesc cuvintele potrivite. Ma rugam la Dumnezeu sa-mi lase pe parcursul vietii macar atata memorie incat sa-mi pot aminti scena aceea:eu cu tine in brate, alaptand .Viata mea intreaga era acolo. Niciunde in alta parte nu mai era univers. M-am apropiat si am plecat ochii spre tine...minunea mea. Credeam ca noii nascuti sunt mai uratei, mai zbarciti, mai crispati. Tu aveai pielea roz-transparenta, unghiutele cat varful de la batul de chibrit. Barbia m-a dat gata. Era a tatalui tau .Nasucul era tot al lui. Iti urmaream gurita ce cauta sanul sa se hraneasca.Dupa aproape 5 zile de chin am putut sa te vad si sa te alaptez.Ma uitam in jurul meu speriata, spunand ca daca vedea cineva fire de par lung, sa le arunce de pe pat, caci s-ar putea sa fi ramas ceva... din momentele in care imi smulgeam parul din cap de durere. Nu puteam sa-ti mai asez sanul inapoi in gurita. Ceva, cineva , de undeva mi-a luat mainile si le-a indreptat una spre san, alta spre capul copilului. Cand am simtit in palma parul acela moale, craniul acela ca un ghem de lana din care bunica imi facea sosete in noptile de iarna...nu mi-a fost teama. Am stiut ca pot. Am stiut ca si ochiul acela stang deschis care mine, ochi de lapte, de o culoare nedefinita,cutremuratoare, ochi ce inca nu vede, am stiut ca si ochiul acela imi va ramane intiparit in memorie cate zile o sa am.
Ce pot sa mai spun? In acele zile nu stiu cate ore de somn am avut,nu stiu daca asta conteaza sau mai intereseaza pe cineva.......important era ca eram si sunt fericita....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu