A inceput prin a nu mai merge decat ,,tarsiit,, nu mai manca aproape deloc, nu mai putea respira ,obosea foarte repede. Noaptea nu mai putea dormi, deoarece nu mai putea respira culcat. Statea in sezut ore intregi, se chinuia sa se ridice, iar cand reuseam sa-l ridicam statea cate o jumatate de ora in picioare privind pierdut pe geam. Concentratorul de oxigen nu-l mai ajuta deloc. Ii sarutam fata si plangeam pe umarul lui intrebandu-l: cine sunt eu tata?, iar el cu greu mi-a articulat: ,,tu esti tu.".. ....vocabularul lui a devenit plin de neintelesuri, din ochi ii curgeau lacrimi....A banuit ca are cancer, nu stiu cat de convins era, pentru ca noi nu i-am spus niciodata, l-am mintit pana in ultima clipa ca o sa fie bine ... ne dadea semne ca sa intelegem ca stie....spunand ca intr-un monolog :,,pana aci ti-a fost Basamac" ,,mi-am cumparat garsoniera" ,, pupa-ma cat mai ai timp"...in timp ce A ii facea o poza i-a spus: ,,vezi sa nu fie ultima,,.
Au fost cele mai grele zile din viata noastra, pentru ca ne-am vazut atat de neputinciosi in fata mortii .
Ultima zi a fost groaznica ...stateam pe fotoliu si numaram cat de lunga este pauza dintre respiratii, nu mai deschidea ochii, reactiona doar la vocile noastre intr-un fel de ,,zbatere,, ....nu a mai durat mult si si-a dat ultima suflare sub privirile noastre. Nu cred ca o sa pot explica transformarea chipului lui chinuit de boala ...dintr-o data chipul lui a devenit atat de linistit si frumos ...nu stiu daca a murit impacat ...pentru ca stiu cat de mult a suferit ca nu ne stia linistiti din toate punctede vedere ...cert este ca nu o sa-mi iert niciodata neputinata mea ...ca nu i-am oferit o batranete linistita. A fost cel mai minunat tata, am stat cat am putut cu el si parca tot nu a fost destul. Regret...sigur se putea si mai mult insa..probabil asa se intampla mereu...ajungem sa regretam prea tarziu. Sper din tot sufletul ca tata sa fi murit impacat si mantuit.
Tata, odihneste-te in pace.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu