Cioc cioc , tot eu sunt...se pare ca de la o vreme intru doar sa sterg praful si sa marchez momentele importante din viata mea ...da, azi sunt 8 luni de cand micul Aron ne insoteste la drum...
Timpul fuge si imi este dor de bebelusul din el...dar in acelasi timp ma minunez cat de frumos creste.
Aron mananca bine si tot ce-i dam este un copil care se trezeste cu zambetul pe buze, care adoarme singur in patutul lui, cere atentie ca orice copil, dar il putem lasa si singur urmarindu-l doar din umbra ...si ma gandesc cat de norocoasa este Ioana .
A inceput sa-si ridice funduletul, schitand mersul de-a buselea, dar nu prea ii iese, dar tarandu-se ajunge acolo unde isi propune si uneori unde nu gandim ca ar putea sa fie. Este ager, activ, dornic de cunoatere.
Interactioneaza foarte bine cu oricine..nu e suspicios daca este strain de familie ...un copil foarte sociabil, care nu este crescut intr-un glob de sticla.
De ceva vreme ne petrecem cam 2 zile pe saptamana impreuna, doar noi...
Ne jucam, mancam, ne plimbam ...este fascinat de bobita si buburuza si ii place sa-i citesti.
Balbaiala lui in vorbire s-a transformat in silabe scurte...ta ta a pa pa ga ga ....vorbeste pe limba lui ,,vorbe,, numai de el stiute...te cearta daca ii iei ceva din manuta..si asa continua pana ii distragem atentia..
Este fascint de telefon, cum il vede jap pe el ...
Are peste 10 kg si poarta hainute de 9- 12 luni..
Acum opt luni nu credeam ca viata mea o sa se schimbe atat de mult sau poate stiam, dar nu realizam.
Bebelusul nostru are opt luni, cand or fi trecut...ca parca ieri il asteptam acasa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu