Atunci nu intelegeam ce este viata.....

,,Bucuraţi-vă seara când în casă este gălăgie, şi nu vă puteţi odihni de râsetele pruncilor voştri, băgaţi devreme în pat.
Nu-i mai apostofraţi că nu adorm liniştiţi. 
Şi nici atât de repede ca voi. Într-o zi, liniştea o să vă pară înspăimântătoare!
Bucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi veţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!
Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. 
Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.
Bucuraţi-vă când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau, uneori, chiar şi pe cearceaful din dormitor. Într-o zi, la uşa voastră nu vor mai fi nici măcar pantofii.
Bucuraţi-vă când fiii şi fiicele stau cu lumina aprinsă până noaptea târziu, chirciţi la birou să scrie referate. Nu-i mai certaţi că e ” lumina scumpă! ” Într-o zi o să vă speriaţi că-i prea devreme întuneric.
Bucuraţi-vă când în casă este debandadă şi hainele sunt aruncate în toate ungherele! Într-o zi veţi deschide şifonierul şi veţi găsi păianjeni.
Bucuraţi-vă când sunteţi bombardaţi de întrebări la care nici nu ştiţi şi nici nu aveţi chef să oferiţi răspunsul. Într-o zi n-o să mai fiţi întrebaţi de nimeni nici măcar când v-aţi născut.
Bucuraţi-vă când pruncii vă scotocesc prin genţi şi vă împrăştie mărunţişurile prin casă. Într-o zi, când veţi deschide uşa casei venind încărcaţi de la piaţă, veţi fi întâmpinaţi de … nimeni!
Bucuraţi-vă acum … Într-o zi aţi da tot ce aveţi mai scump, numai să trăiţi macar o clipă ”stresul de altădată”, când pruncii vă umpleau casa … şi urechile de zgomot!
Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi.
Fără prunci n-am înţelege dragostea de Tată a lui Dumnezeu.
Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă peste tot copiii.,,