sâmbătă, 19 decembrie 2015

Timpul face ce stie el mai bine: trece. Si nostalgia da un alt sens necuprinsului.

Draga tata Lus,

Ma adresez asa pentru prima data, dar o fac  pentru ca mai am un tata in cer ...sper ca v-ati intalnit si stati mai mult impreuna.
Au trecut taica 7 ani ....Cum e pe acolo?   Cum se vede lumea noastra ? Sa-ti spun ce am facut noi de cand ai plecat.............

Stiu ca ai plecat neimpacat ...dar tata, acum sper ca ai inteles ca nu se merita ...am inteles si eu  tarziu ...dar azi, am dat deoparte totul..

In cei sapte ani, am luptat cu noi si cu viata ...am schimbat casa, casa in care noi am trait frumos in care copii mei si-au lasat amprentele pe pereti ...am muncit pe unde am putut ca sa iesim la liman ...am aflat ca sunt bolnava ..dar stiu ca o sa ma fac bine....si daca nu, voi accepta ............ nu mai traiesc cu frica .....apoi am schimbat iar casa dar si orasul .... schimbari care trebuia sa le facem..nu a fost usor. 

Dan s-a invinovatit multa vreme ca nu a petrecut suficient timp cu tine.....abia acum a aflat ca exista o varsta a gandurilor si o varsta a intelegerii lor........in tinerete  gandul matur e greu de inteles, iar la maturitate devine de necuprins.
Noi suntem bine acum ...

Tata, Ioana e la casa ei ...cat ai visat ziua in care vei dansa la nunta ei? la prima ta nepoata ? nu a fost sa fie .....ca te-ai grabit ...cum s-a grabit si tati al meu ... dar eu stiu ca ne-ati vazut de acolo de sus si v-ati distrat cu noi si oamenii dragi noua care au vrut sa fie cu noi.

Andrei si-a luat viata in propriile lui maini de mult timp ....inca copilareste ...acum e departe de noi ...si dorul ne doboara  si tare mult mi-as dori sa fie aproape.

Restul sunt sigura ca le vezi de acolo, unori iti place ce vezi, alteori nu ...dar asta e viata 

Te visam....atat de mare e dorul si durerea ca uneori mintea si sufletul nostru stoarce si ultimile farame de amintiri, le amesteca cu fragmente din alte parti ale memoriei si creeaza un scenariu in care ne simtim alaturi de tine. Atat de dulce si atat de amara e visarea, ca nu exista cuvinte sa defineasca aceasta traire si apoi dimineata vine dezamagirea....cand memoria visului se estompeaza si tu te intorci in umbra amintirilor ...dar in sufletul nostru ramane bucuria ca eram impreuna.

Odihneste-te in pace!










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu