Mama... o fiinta plapanda dar atat de puternica!
Mana ei nu cunoaste durerea cand trebuie sa alunge raul din jur, desi se loveste in cioburi albastre de mare.
Ochii ei nu cunosc oboseala cand trebuie sa vegheze la linistea omului bolnav de atata neputinta, desi nu mai au decat lumina imprumutata de la stele.
Gura ei nu cunoaste amarul cand trebuie sa rosteasca dreptatea, desi buzele ii sunt presarate cu praf de fiere asternut de vant.
Gandul ei nu cunoaste uitarea cand trebuie sa daruiasca pilda intelepciunii celui tanar, desi a ingropat in adanc de durere propia-i greseala.
Inima ei nu cunoaste ura cand trebuie sa vindece trupul vlaguit al celui ce a ranit-o.
Mama...cuvant usor ca o petala de floare, dar incarcat cu densitatea unui strop de plumb.
La multi ani, mama!
Ma iarta si in acest an ca nu ma pricep sa iti culeg cununa ce o meriti...
la multi ani si iarta-ma
RăspundețiȘtergereTe iubesc ioana!O mama spera nu neaparat iarta , spera ca intr-o buna zi si copilul ei va fi bine.Increderea nu si-o pierde niciodata in el indiferent de ce a facut copilul.O mama nu judeca.Deci iarta cam orice
RăspundețiȘtergerepai tu n ai ce sa ierti fai! ca ai fata de valoare!
RăspundețiȘtergerestiu ce fata am....vorbeam la general...
RăspundețiȘtergere