Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea. Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde, asa ca isi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.
Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:
- Bogatie, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
- Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire - raspunse Orgoliul - aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa el:
- Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
- Oh , Iubire - raspunse Tristetea - sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura.
Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:
- Bogatie, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
- Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire - raspunse Orgoliul - aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa el:
- Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
- Oh , Iubire - raspunse Tristetea - sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura.
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumit incat nu auzi ca il striga. Dintr-o data o voce spuse:
- Vino Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:
- Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
- Era Timpul - raspunse Cunoasterea.
- Timpul? - se intreba Iubirea - Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse:
- Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata.
Fabula : Scorpionul si broasca
RăspundețiȘtergereIn fabula cu scorpionul si broasca, scorpionul o roaga pe broasca sa il treaca raul in spinare. Broasca refuza stiind ca scorpionul o va intepa. Scorpionul promite ca nu o va face asa ca broasca se invoieste sa il treaca raul. In timp ce trec apa scorpionul o inteapa pe broasca de doua ori si de fiecare data ii promite ca nu o va mai face. La a treia intepatura, broasca il intreaba pe scorpion de ce a facut-o pentru ca iata, acum va muri. Scorpionul ii raspunde ca a intepat-o pentru ca este scorpion si asta fac scorpionii. Asa ca se ineaca impreuna .
Asemenea scorpionului, exista oameni in viata noastra care ne fac rau. Noi le luam comportamentul la modul personal dar totusi acesta este felul lor de a fi. Si cu toate acestea, noi ne dorim in continuare sa fie draguti, blanzi, atenti si grijulii. Asa ca suntem de acord sa interactionam cu ei servindu-le drept profesori pentru iluminare, sperand ca ne vor recunoaste generozitatea spiritului si se vor deschide spre aspectele lor superioare. Si ei ne inteapa, iarasi si iarasi, pentru ca acesta este stadiul evolutiei lor spirituale. Au lectii de invatat in punctul in care se afla si nu sunt inca gata sa treaca raul intelegerii.
Trecem prin multe vieti la rand, spunand „te rog, nu imi face rau” celor care ne-au facut rau iarasi si iarasi, incercand sa desfacem trecutul determinandu- i pe ei sa schimbe ceea ce fac sau au facut. Asemenea broastei din fabula, nu ascultam indrumarea interioara si speram ca rezultatul va fi diferit. Dar suntem intepati in continuare si, in loc sa ne intrebam de ce ne punem singuri in aceasta situatie, ii intrebam pe ceilalti de ce se poarta asa. Si, asemenea scorpionului, ei nu sunt gata sa imbratiseze iluminarea si intelegerea. Fac exact ceea ce stiu sa faca. Noi suntem victimele karmei noastre si ei sunt victimele energiilor lor. Si ne inecam impreuna.
Putem privi retrospectiv la viata noastra si putem gasi „scorpionii” pe care am incercat sa-i ajutam, avand ca rezultat numai faptul ca am fost loviti, raniti, indurerari si dezamagiti. Solutia este sa nu mai caram alt scorpion prin fluviu, ci sa descoperim de ce simtim nevoia sa ne vindecam, ajutandu-i pe altii sa se vindece. Ne purtam vindecarea asemeni unei Lumini stralucitoare, in fata celor care sunt multumiti sa ramana in intuneric, sperand ca, ajutandu-i sa gaseasca aceasta Lumina, vom atinge pragul vindecarii vietii. Cu toate acestea, este vorba numai de lectia noastra de acceptare, iertare si eliberare. Eliberand scorpionii, ne vom gasi pacea si bucuria, acordandu-ne darul vindecarii si al Luminii si permitandu-le celor care aleg intunericul, sa fie acolo unde au nevoie sa fie
:)))
RăspundețiȘtergere