eseu despre orbire....."daca poti privi,vezi..daca poti vedea... observa" cu acest citat isi incepe autorul cartea ,o carte care te face sa vezi cat de fragila este societatea ,iti da posibilitatea sa interpretezi in mai multe feluri ..o carte in care personajele nu au nume...... sunt numite dupa trasaturile care le definesc ,orasul nenumit,tara nenumita....deci... cartea incepe cu orbirea unui sofer ,asteptand sa se faca semaforul verde,orbeste fara niciun motiv,orbirea devine contagioasa, i -o da sotiei si celor care stau in preajma lor ,rand pe rand orbesc toti ce intra in legatura cu un orb ..autoritatilre impun carantina ,cu reguli stricte ,civilizatia este o amintire ,locul devine un camp de supravietuire....societatea se prabuseste, nimeni nu mai produce nimic....totul devine animalic ...pana la urma ajung sa orbeasca toti ....singura care nu este contaminata ,este sotia oftamologului. , care incearca sa ajute o mana de oameni sa supravietuiasca , pana cand ,intr- o zi, primul orb incepe sa vada si il vor urma toti ceilalti ."Vrei sa-ti spun ce cred, Spune, Cred ca n-am orbit, cred ca suntem orbi, Orbi care vad, Orbi care, vazand, nu vad".
citate (tot cu copy paste)
În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem.
Aşa cum haina nu-l face pe om, nici sceptrul nu-l face pe rege, e un adevăr pe care se cuvine să nu-l uităm.
Dacă înainte de fiecare gest am încerca să-i prevedem toate consecinţele, să le cântărim serios, mai întâi pe cele probabile, posibile, cele imaginabile, n-am reuşi să ne urnim un pas din locul unde primul gând ne-a făcut să ne oprim.
Răspunsurile nu vin întotdeauna când sunt necesare, de multe ori se întâmplă ca singurul răspuns posibil să fie să rămâi în aşteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu